Concursul „Good Night Stories” – textele inscrise si premiate

Ca urmare a Concursului de scriere creativa „Good Night Stories”, lansat saptamana trecuta alaturi de echipa Books Express, un exercitiu practic al cartii Good Night Stories for Rebel Girls, va invitam la lectura textelor inscrise, prezentate in ordinea alfabetica a primului prenume al autoarei/ autorului. Felicitari celor 8 copii care ne-au transmis povestile lor de peste ani. Speram ca imaginatia lor sa se transforme intr-o frumoasa poveste reala de care sa auzim cu totii!

La finalulul textelor sunt mentionati copiii ale caror scrieri au fost premiate. 

cataliana panaMica Pianistă

de Cătălina-Maria Pană , 9 ani

A fost odata ca niciodata, o fetita vesela, plina de inspiratie care a primit in dar, cand implinea 7 ani, o mica pianina. Maria, caci asa se numeste personajul povestii, bucuroasa fiind de cadoul ei, fara sa stea pe ganduri si sa piarda timpul a inceput sa descopere multe sunete melodioase si frumoase jucandu-se la instrumentul daruit. Dupa cateva zile, parintii si-au dat seama de talentul fetitei lor si au prezentat-o unei profesoare de muzica. La scoala, doamna invatatoare a descoperit in timpul orei de muzica, vocea minunata a fetitei. Timpul trecea si repetiile au devenit o adevarata placere alaturi de profesoara si parinti. Astfel vocea ei a fost cultivata si participand la multe concursuri inca din primii ani de studiu, a ajuns sa fie remarcata de mari muzicieni. Dar Maria mai era pasionata de scrierea creativa. Astfel ea isi compunea singurica si versurile, si muzica. A devenit cunoscuta in scoala, in tara dar si peste hotare inca de micuta.
Peste 13 ani, Maria canta pe marile scene ale lumii, alaturi de mari artisti, dedicand unul din spectacolele ei, ambelor doamne: profesoarei de muzica si doamnei invatatoare. A reusit sa-si deschida propria scoala de muzica. Toti elevii studiau dupa manualele scrise de ea. Organiza evenimente pentru copii, concursuri de muzica dar si de literatura, care se desfasurau in propria-i locatie. Periodic la aceste evenimente erau invitati parintii, impreuna cu doamnele profesoare iar la loc de cinste, isi avea locul micuta pianina care i-a deschis viitorul.

 

martinCristiana Martin, 10 ani

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Asa incep toate povestile, sau asa ar trebui sa inceapa. Ne aflam ca prin magie in anul de gratie 2027. Am terminat un liceu de muzica si arte, iar acum ma indrept spre o facultate care sa mi deschida noi orizonturi. In curand voi pleca intr-o calatorie la Paris. Acolo am sa imi expun unele dintre cele mai bune desene ale mele. Sper ca vor fi apreciate,caci am pus multa iubire in ele. Lumea de azi mi se pare diferita fata de cea de acum 10 ani, cand eram o copilita care se juca cu papusile. Ori poate o vad cu ochi mai maturi fata de cum o priveam atunci. Totul este frumos in viata mea, imi iubesc parintii care au facut mereu totul pentru mine, si m-au inconjurat cu multa iubire si mi-au dat libertate pentru a-mi implini visele. Abia astept ziua expozitiei, iar parintii sunt alaturi de mine si stiu ca va fi bine. Parisul, acest minunat oras al modei, al frumosului te incanta iar si iar… Ziua mult asteptata a sosit. Toti vizitatorii se uita cu admiratie la operele mele, multi crezand ca sunt ale vreunui om mai in varsta… Cand am fost prezentata insa s-a lasat o tacere adanca, iar dupa cateva secunde ropote de aplauze aveau sa imi atinga urechile placut. Acest succes s-a repetat si in alte capitale europene, iar numele meu era scris pe primele pagini ale marilor ziare din Europa.
‘Cristiana!, se aude un strigat de undeva de departe… Ma striga mama sa ma trezesc ca e gata micul dejun… Am doar 10 ani, dar visul meu frumos am sa il implinesc chiar daca va fi greu… Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

 

Gheorghe MariaO intamplare

de Maria Veronica Gheorghe, 11 ani


A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti un copil numit Maria. Aceasta fetita de 11 ani avea in plan ca peste ani si ani, pe cand nu va mai exista, numele sa ii fie recunoscut sau macar sa realizeze ceva in viata, insa nu avea habar cum isi va atinge acest obiectiv .
Intr-o calduroasa zi de vara, pe cand minunatul soare isi lasa amprenta, Mariuca hotari sa iasa in curtea casei sale, in speranta de a gasi o activitate interesanta de facut. Si, ce credeti ca i-a trecut prin minte? Dorinta de a rascoli putin, poate putin mai mult garajul cu unelte si materiale de constructie ale tatalui sau. ,,Dar ce avem noi aici?” spuse ea cu un zambet nastrusnic. Incepu a aduna tot soiul de obiecte, de la surubelnite la scanduri, de la scanduri la sfori colorate. Arunca tot ce prindea intr-o gramada si incepe a le ordona, dupa cunostintele sale, dupa intrebuintari, dimensiune etc. Trecura zeci de minute in care se tot gandea ce o sa faca cu aceste lucruri. Ca un beculet de-asupra capului ii vine ideea de a incerca sa faca o masina a timpului sau macar o tentativa de a construi una. Ore de chinuiala mai tarziu rezultatul mult asteptat iese la iveala: masina timpului era gata. Obosita cum era dupa atata timp de osteneala adoarme ca un bebelus peste mica sa creatie, peste coloratul panou de control cu manete si butoane de tot soiul. Cand se trezeste era deja seara si totul era diferit: nu mai statea pe scaunul masinariei, ci statea intr-un hamac , nu avea o maneta in mana , ci avea un pahar plin ochi cu sucul ei preferat. Pana si hainele erau diferite! In loc de tricou si pantaloni scurti avea un costum de baie. Cel mai ciudat lucru fusese urmatorul: parea ca se transformase din micuta fata de 11 ani, intr-o tanara de 20. ,,Nu pot sa cred! Masina timpului a functionat!” se gandi Maria. Pe deoparte era plina de bucurie, iar de cealalta foarte trista deoarece nu isi amitea mai nimic din ce facuse inainte de a ajunge in acel voiaj. Practic, era suparata deoarece nu a putut trai fiecare moment in parte din viata ei. Panicata, a cautat o alta masina a timpului, care o putea aduce inapoi in prezent. Evident ca nu mai exista un astfel de exemplar, asa ca a fost nevoita sa confectioneze alta. A cautat cel mai apropiat magazin cu materialede constructii pe care l-a putut gasi. Lucrurile nu mai aveau cum sa fie mai ciudate, chiar tatal ei lucra acolo. Deoarece vanzatorul era o ruda de a ei, i-a oferit tot ce vrut sa cumpere la un pret redus. Le-a asamblat cat de bine a putut si a incercat sa se culce acolo, la fel ca si in copilarie, peste panoul de control .
Mai tarziu s-a trezit in patul ei moale si a realizat ca totul a fost un vis. Maria a realizat ca trebuie sa traim fiecare moment din viata in parte, fiecare secunda pe care o traim este unica. 

 

mariusMarius Eduard Armasu, 14 ani

A fost odata ca niciodata un baiat pe nume Marius care a pasit in aceasta lume inconjurat de oameni frumosi si buni,dar mai ales,cea care este plina de optimism si care ma inspira zi de zi este mama mea.Pe ea o vad citind in fiecare zi, am inteles de la ea ca noi oamenii venim in aceasta lume pentru a ne pregati, a invata, suntem de fapt ca la o scoala, la o altfel de scoala numita „scoala vietii” si ca ducem mai departe invataturile noaste, le aratam si altora, in felul acesta devenim mai buni, ajutandu-i si iubindu-i pe cei din jurul nostru.
Este foarte important pentru mine sa traiesc intr-un mediu sanatos si am grija in primul rand de mine,ma pregatesc pentru viitor sa devin un om folositor umanitatii.
Visul meu este sa lucrez in domeniul IT, pentru ca stiu ca tehnologia este in continua evolutie si stiu sigur ca la momentul acela voi fi foarte bun in ceea ce fac.

 

SmarandaSmaranda Miron Tinca, 11 ani

A fost odata ca niciodata o fetita pe nume Smaranda cu o pasiune fabuloasa pentru citit. Adica eu. Când mama a vrut sa ma invete sa citesc, eu opuneam rezistenta cu toate fortele mele. Si acum o admir cum a reusit sa ma domoleasca. In fiecare zi mama adauga un rand, o pagina, un capitol, pana am ajuns sa citesc cu atata usurinta, incat mama trebuia sa ma opreasca, pentru ca sa mai fac si alte lucruri. Cititul de placere dar excesiv mi-a influentat vorbirea si gândirea. Placerea pentru citit m-a facut sa vreau sa impart cu altii ideile mele. Si vreau sa devin scriitoare. Am incercat sa scriu doua carti : „Fuga de acasa,, si ”In cautare,, dar le-am abandonat dupa un timp. I-am admirat si m-au inspirat in special J.K. Rowling, Erin Hunter si Rick Riordan care au scris niste carti fabuloase pe care le-am citit in repetate rânduri. M-a inspirat mai ales povestea lui J.K. Rowling care, cu o imaginatie si o creativitate grandioasa, a scris niste romane de aventuri cu un succes colosal. Acestea au ajutat-o sa devina chiar mai bogata decat regina Elisabeth I a Angliei. Regina Maria a Romaniei care a scris si ea carti sub pseodonimul Carmen Silva a reusit sa ma inspire. Datorita lor am decis sa ma fac scriitoare. Am multe idei: ” Hello Death,, in care Matteo trebuie sa dezlege un mister despre disparitia parintilor lui, ”Ioana,, in care personajul principal da peste cap viata parintilor si a fratelui mai mare. M-am apucat deja sa le pun in practica. Stiu ca trebuie sa muncesc din greu daca vreau sa reusesc sa public vreuna. Asa ca ma straduiesc cat mai tare. Peste zece ani ma vad la o universitate in Anglia, studiind limba si cultura britanica. Experienta de acolo o sa-mi imbogateasca viziunea despre lume. Prin cartile scrise de mine vreau sa le transmit oamenilor pasiunea mea pentru citit, pentru aventura si lucruri frumoase.

 

tatianaTatiana Pîrvu, 12 ani

A fost odata ca niciodata un om asa mic, prin ai carui ochi, pana si o papadie parea a fi un urias. Astfel ma vedeam atunci cand ma gandeam la trecutul meu sau cand priveam fotografii vechi cu mine. Nici nu realizam cum timpul trecea pe langa mine, fiind prea obisnuita cu modul in care pomii pe care ii vedeam de la fereastra camerei se schimbau in functie de anotimpurile ce se scurgeau, parca, din ce in ce mai repede. Primii ani de scoala s-au grabit sa fie lasati in urma, lasandu-le loc urmatorilor patru. Pe parcursul anilor de gimnaziu, mi-am descoperit descoperit o multime de pasiuni, precum geografia, biologia, limba engleză, franceza, dar am descoperit ce materii nu imi plac asa de mult, asa ca nu mi-a fost greu sa aleg ce profil aveam sa urmez la liceu. Pe parcursul celor patru ani de scoala gimnaziala, am simtit ca urc pe un munte înalt, caruia nici nu ii vedeam creasta de acolo, de jos. Am urcat si am urcat, pana am ajuns atat de aproape de varf incat simteam cum personalitatea si aspectul mi se schimba. Cresteam mai repede, vedeam lucrurile din jur intr-un alt mod decat pana atunci, dar toate aceste lucruri nu m-au impiedicat sa ajung la capatul drumului cu o viteza mai mare decat credeam ca as putea vreodata. Ajungand la finalul drumului, adica terminand clasa a opta, am privit inapoi catre cararea abrupta pe care urcasem si am realizat ca uitasem un lucru important. Pentru ca ambele am simtit ca a venit timpul sa ne urmam propriile drumuri, am scos din rucsac o cutie in care imi pastram copilaria si, deschizand-o, am lasat-o sa isi ia zborul.
Examenele de la sfarsitul clasei nu au fost dificile, asa ca am intrat la liceul dorit si am urmat acolo cursuri de limbi străine, pe care, le-am continuat la facultate. Facultatea a parut a fi mai dificila la inceput, pentru ca m-am confruntat cu o multime de examene, pe care, insa, am reusit sa le trec de fiecare data.
De curand am terminat facultatea, iar acum incerc sa ma decid ce cursuri suplimentare o sa urmez in continuare. Imi doresc sa le urmez in afara tarii noastre, pentru ca am primit burse pentru studiile viitoare. Imi doresc sa am si in continuare acelasi succes ca pana acum.
Viitorul meu a ajuns sa fie exact asa cum mi l-am dorit, dandu-mi dovadă inca o data ca orice este posibil daca incerci din rasputeri sa ajungi unde iti doresti. Ma bucur nespus ca am avut o ocazie de a-mi spune povestea, pentru ca, astfel, am realizat din nou cat de plina de aventuri a fost pana acum si cat de minunata o sa fie in viitor, de asemenea.

 

teodora ciobanuOceanul nesfârșit

de Teodora Ciobanu, 11 ani

A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit, o printesă războinică foarte inteleaptă și foarte puternică pe nume Cateca. Ea conducea peste continentul Escan. Prințesa Cateca era o femeie de statură medie, slabă, cu o privire blandă, dar în același timp pătrunzătoare și hotărată. Părul căurunt, inelat, era prins într-o clamă de argint cu safire și lăsat să i se vadă față plină de riduri fine. Se spunea despre ea că este cea mai inteleaptă femeie și că numai ea putea să judece drept, orice pricină. Era vestită pentru bunătate și înțelepciune dar și pentru pedepsele ce le dădea celor care nu îi respectau hotărarile.
Prințesa Cateca avea doi fii, frumoși , înțelepți și buni că mamă lor. Ea era foarte mândră de ei, și îi iubea că pe lumina ochilor ei. Cei doi prinți își iubeau mamă foarte mult dar, simțeau că a sosit timpul că fiecare să își ia soartă în propriile mâini. Prințesa Cateca, care simțea că nu mai poate conduce din cauza bătranetii a hotărat cu înțelepciune să nu impartă continentul Escan în două pentru cei doi fii, așa cum se proceda în vechime, ci să îi pună pe cei doi să conducă pe rând. Cinci ani unul dintre fii era conducătorul continentului, ocupându-se de treburile administrative și de bunăstarea locuitorilor săi, în timp ce, al doilea fiu se ocupă de apărarea continentului, fiind conducătorul armatei, lucru la fel de important. După cei cinci ani cei doi fii schimbau cele două posturi strategice, în felul acesta, amândoi susținându-se, sfătuindu-se și punându-și toate puterile laolaltă pentru a putea conduce contientul Escan.

În urmă cu 20 de ani, pămantul fusese lovit de un meteorit și, din vechea Terra nu mai rămăsese decât o parte din continentul Europa, care fusese botezată “Escan” de către prințesa Cateca, și câteva insulițe răzlete. Unii oameni, ce avuseseră bani și mijloace, putuseră să părăsească pămantul în nave spațiale cu destinația Marte urmând să o colonizeze. Foarte puțini oameni au reușit să scape și încercau să supravietuiască pe bucăti de pămant transformate în insule pe oceanul nesfârșit. Prințesa Cateca reușise să salveze cei mai mulți oameni cu ajutorul înțelepciunii ei și pentru asta …toți supușii ei o iubeau și o respectau foarte tare.

 

vladVlad Teodor Chiritescu, 9 ani

A fost odată ca niciodată un băiat care își dorea foarte mult să călătorească în timp că să o poată cunoaște pe bunica lui din partea mamei (care murise cu mulți ani înainte că el să se nască). Băiatul era pasionat de fizică cuantică, de LEGO, de jocuri video și de astronomie, așa că s-a gândit să inventeze MAȘINA TIMPULUI! Ca orice om de stiintă, a făcut mai întâi o schită, apoi și-a strâns piesele și s-a apucat să o construiască. Mașina timpului nu era un lucru ușor de făcut… ea avea foarte multe componente ce ar fi putut umple ușor o cameră. Mașina timpului botezată REXTIME 4000 avea un super-generator de putere nucleară ce furniza energie pentru călătoria în timp dar și protecția mașinii pentru a nu se dezintegra, un scaner de găuri negre care ajutau la călătoriile temporale dintre multiuniversuri și un ecran cu care putea controla perioadă în care vroia să călătorească.
Băiatul a testat-o, prima călătorie făcand-o în ultima zi de școală din anul respectiv (fiind în vacanță). Din greșeală a arătat un an din viitor și a constatat că putea să călătorească nu numai în trecut dar și în viitor. În una din călătorii a ales să meargă în anul 2400 unde a văzut că oamenii descoperiseră deja teleportarea cu ajutorul petalelor generate de găurile negre. Oamenii trăiau fericiți, aveau o mulțime de roboți cu inteligență artificială care făceau toate treburile oamenilor, astfel că ei aveau alte meserii decât cele din prezent. Băiatul a realizat că timpul nu este liniar ci este circular, astfel că trecutul, prezentul și viitorul se întâlnesc în același punct și că oamenii din prezent mai au nevoie de timp pentru ca să descopere acest lucru.
Pentru că băiatul vrea un suflet bun, el a dăruit schițele și prototipul mașinii timpului întregii omeniri că să o poată folosi pentru a evolua. Singura condiție a fost că mașină să fie folosită doar pentru fapte bune!

 

Textele premiate cu o carte Good Night Stories for Rebel Girls de catre echipa Books Express sunt scrise de: Cristiana Martin si Smaranda Miron Tinca. Felicitari! 

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>